coafór [At: C. PETRESCU, C.V. 169 / V: (înv) coafeúr / Pl: ~óri sm, ~uri sn / E: fr coiffeur] 1 sm Frizer care coafează. 2 sm (Imp) Frizer. 3 sn Salon de coafură.

COAFÓR, coafori, s. m. Bărbat care are meseria de a coafa. – Din fr. coiffeur.

COAFÓR, coafori, s. m. Bărbat care are meseria de a coafa. – Din fr. coiffeur.

COAFÓR, coafori, s. m. Meseriaș care se ocupă cu ondulatul și pieptănatul părului femeilor. Împietrise neclintită-pe scaunul de supliciu al coaforului. C. PETRESCU, C. V. 169. – Pronunțat: co-a-.

coafór (coa-) s. m., pl. coafóri

coafór s. m. (sil. coa-), pl. coafóri

COAFÓR s.m. Lucrător specializat în pieptănarea și aranjarea coafurii. [< fr. coiffeur].

COAFÓR I. s. m. lucrător specializat în meseria de a coafa. II. local unde se coafează. (< fr. coiffeur)

COAFÓR ~i m. Persoană specializată în aranjarea părului în coafură. [Sil. coa-for] /<fr. coiffeur

*coafór (oa 2 silabe) m. (fr. coiffeur. V. coĭf). Barb. Bărbier (peptănător).