coafa definitie

2 intrări

17 definiții pentru coafa

coafá vtr [At: DA / Pzi: ~féz / E: fr coiffer] A(-și) aranja părul (cu artă), dându-i anumită formă.
coáfă sf [At: DN3 / P: coa~ / Pl: ~fe / E: fr coiffe] 1-2 Înveliș de metal sau plastic al părții ogivale a unor proiectile.
COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.
COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-și) aranja, a(-și) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.
COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. (Cu privire la păr) A pieptăna cu îngrijire. V. ondula. Refl. A-și pieptăna cu îngrijire părul, a-și aranja părul (la coafor). – Pronunțat: co-a-.
coafá (a ~) (coa-) vb., ind. prez. 3 coafeáză
coáfă (coa-) s. f., g.-d. art. coáfei; pl. coáfe
coafá vb. (sil. coa-), ind. prez. 1 sg. coaféz, 3 sg. și pl. coafeáză
coáfă s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coáfei; pl. coáfe
COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Și-a ~ părul.)
COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. [Pron. co-a-. / < coafor, cf. fr. coiffer].
COÁFĂ s.f. Înveliș de metal sau de material plastic al părții ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe].
COAFÁ vb. tr., refl. a(-și) pieptăna îngrijit părul, a(-și) aranja părul la coafor. (< fr. coiffer)
COÁFĂ s. f. 1. pânză, țesătură ușoară purtată odinioară de femei; scufie purtată de călugărițe. 2. înveliș destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (< fr. coiffe)
coafá (coaféz, coafát), vb. – A pieptăna, a aranja părul. Fr. coiffer. – Der. coafor, s. m., din fr. coiffeur; coafeză, s. f.; coafură, s. f., din fr. coiffure; coafă, s. f. (cartuș de artilerie), din fr. coiffe.
A COAFÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în coafură. 2) (persoane, mai ales, femei) A-i aranja părul în coafură. [Sil. coa-fa] /<fr. coiffer
COAFA vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna (Și-a ~ părul.)

coafa dex

Intrare: coafă
coafă substantiv feminin
  • silabisire: coa-
Intrare: coafa
coafa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: coa-