coabitație definitie

9 definiții pentru coabitație

coabitație sf [At: DA ms / P: co-a~ / V: coha~, (înv) ~iúne, cohabitațiúne / Pl: ~ii / E: fr cohabitation] 1-2 Coabitare (1-2).
COABITÁȚIE s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation.
coabitáție (co-a-, -ți-e) s. f., art. coabitáția (-ți-a), g.-d. coabitáții, art. coabitáției
coabitáție s. f. (sil. co-a-) → abitație
COABITÁȚIE s. v. coabitare.
COABITÁȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation].
COABITÁȚIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
*coabitațiúne f. (lat. cohabitátio, -ónis). Acțiunea de a coabita. – Și cohab- și -áție și -áre.

coabitație dex

Intrare: coabitație
coabitație substantiv feminin
  • silabisire: co-a-