cnut definitie

11 definiții pentru cnut

cnut sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 359 /8 / V: knut, (Trs) ~ă, knútă sf / Pl: ~uri / E: rs кнyт] Bici din curele de piele sau funie având la capete alice de plumb.
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.
CNUT, cnuturi, s. n. Un fel de bici făcut dintr-o curea, de piele rotundă sau dintr-o funie, uneori cu mai multe sfîrcuri prevăzute cu plumb la vîrf, servind Ia stimularea animalelor și (în Rusia țaristă) la bătaia oamenilor. Un popor mare a smuls din mîna stăpînilor cnutul și a început să le măsoare spinările cu el. PAS, Z. IV 49. Dar mulți sîngerară, păliră în groaznica luptă, Sub cnut și de boală. TOMA, C. V. 397.
cnut s. n., pl. cnúturi
cnut s. n., pl. cnúturi
CNUT s. (înv.) nagaică. (O lovitură de ~.)
cnut (cnúturi), s. n. – Bici. – Var. (înv.) cnută. Rus. knut (sec. XVIII).
cnut n. 1. curele ferecate cu plumb, cu cari se biciuiește în Rusia; 2. bătaie cu cnutul. [Rus. KNUTŬ].
*cnut n., pl. urĭ (rus. knut, d. vsued. knûtr, germ. knoten, nod). Bicĭ birjăresc. Bicĭ dintr’o curea cu nodurĭ, întrebuințat în închisorile ruseștĭ și înlocuit, supt Neculaĭ I, cu bicĭu numit pletĭ, din treĭ curele împletite, desființat și el oficial la 1863. Fig. Iron. Stăpînirea rusească. V. harapnic și nagaĭcă.
CNUT s. (înv.) nagaică. (O lovitură de ~.)

cnut dex

Intrare: cnut
cnut substantiv neutru