clorură definitie

2 intrări

22 definiții pentru clorură

clorura vt [At: DEX2 / Pzi: ~réz / E: fr chlorurer] 1 A combina cu clorul. 2 A transforma o substanță în clorură. 3 (Fex) A trata lâna cu clor pentru a căpăta luciu și afinitate la coloranți.
clorúră sf [At: POLIZU / V: (iuz) ~rúr sm / Pl: ~uri / E: fr chlorure] 1 Sare a acidului clorhidric. 2 Combinație a clorului cu un element chinic sau cu o substanță organică. 3 (Îs) ~ de sodiu Sare de bucătărie. 4 (Îs) ~ de var Substanță decolorantă și dezinfectantă, obținută din clor și var stins. 5 (Îs) ~ de vinil Compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. 6 (îs) ~ de polivinil Produs obținut prin polimerizarea clorurii (5) de vinil, folosit la fabricarea pieii artificiale, ca material de construcție etc. Si: policlorură de vinii. 7 (Îs) ~ mercuroasă Calomel.
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorură mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată ca decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un metal sau cu o substanță organică. Clorură de calciu. Clorură de potasiu. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurială = calomel.
clorurá (a ~) vb., ind. prez. 3 clorureáză
clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri
clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. și pl. clorureáză
clorúră s. f., g.-d. art. clorúrii; pl. clorúri
CLORÚRĂ s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) țipirig; clorură de etil v. chelen; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu v. sare; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică v. sublimat corosiv; clorură mercuroasă v. calomel.
CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanțe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu și o mare afinitate pentru coloranți. [< fr. chlorurer].
CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure].
CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiți compuși organici. (< fr. chlorurer)
CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure)
A CLORURÁ ~éz tranz. (molecule ale unor compuși organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
CLORÚRĂ ~i f. Sare a acidului clorhidric. ◊ ~ de sodiu (natriu) sare de bucătărie. /<fr. chlorure
clorură f. combinarea clorului cu un metal: clorură de fier.
*clorúră f., pl. ĭ (d. clor). Chim. Combinațiune de clor c’un corp simplu saŭ compus, dar nu cu oxigenu orĭ cu idrogenu. Clorură de sodiŭ, sarea de bucătărie. Clorură de mercur, calomelu și sublimatu coroziv.
CLORU s. (CHIM., FARM.) clorură de amoniu = (pop.) țipirig; clorură de etil = chelen, cloretan; clorură de metil = clormetan; clorură de metilen = diclormetan; clorură de polivinil = policlorură de vinil; clorură de poliviniliden = policlorură de viniliden; clorură de sodiu = sare, (prin Maram.) slatină; clorură de viniliden = dicloretilenă; clorură mercurică = sublimat corosiv, (pop.) săricică; clorură mercuroasă = calomel.
CLORÚRI (< fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului clorhidric, combinații ale clorului cu unele elemente chimice sau cu unele substanțe organice. ◊ Clorură de aluminiu = substanță cristalină, solubilă în apă, utilizată drept catalizator. ◊ Clorură de amoniu = substanță cristalină, solubilă în apă, întrebuințată la lipirea metalelor cu aliaj staniu-plumb și ca îngrășămînt agricol; (pop.) țipirig. ◊ Clorură de argint = substanță cristalină albă, insolubilă în apă; se descompune sub influența luminii, înnegrindu-se. Se întrebuințează în fotografie, galvanotehnică, la argintare etc. ◊ Clorură de benzil = clorură organică cu nucleu aromatic, lichidă, incoloră, iritantă, folosită la prepararea benzilcelulozei etc. ◊ Clorură de calciu = substanță cristalină, cu gust amar, folosită ca deshidratant și la obținerea amestecurilor refrigerente. ◊ Clorură de etil = derivat monoclorurat al etanului, gaz incolor la temperatura camerei; întrebuințat ca anestezic la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini etc.; chelen, cloretan. ◊ Clorură de metil = derivat monoclorurat al metanului, gaz incolor, întrebuințat ca anestezic local, agent refrigerent și ca dizolvant pentru cauciucul natural, rășini etc.; diclormetan. ◊ Clorură de polivinil = produs macromolecular, rezultat prin polimerizarea clorurii de vinil; are proprietăți termoplastice și o mare rezistență mecanică, electrică și chimică; întrebuințată ca material în construcție, în electrotehnică, la fabricarea pielii artificiale, a peliculelor etc.; policrorură de vinil. ◊ Clorură de poliviniliden = produs macromolecular, obținut prin polimerizarea clorurii de viniliden, întrebuințat la confecționarea conductelor de apă, în instalațiile sanitare din imobile, la sinteza fibrelor sintetice etc.; policrorură de viniliden. ◊ Clorură de sodiu = substanță cristalină, incoloră, solubilă în apă. Se găsește în natură, în apa mărilor sau ca sare gemă; întrebuințată ca aliment, conservant și ca materie primă pentru fabricarea produselor clorosodice, ca soda caustică, clorul, acidul clorhidric etc.; sare de bucătărie. ◊ Clorură de var = sare mixtă a acidului clorhidric și a acidului hipocloros; pulbere albă, care absoarbe apa, formînd un terci oxidant; folosită ca dezinfectant, decolorant și oxidant. ◊ Clorură de vinil = compus organic gazos care se obține prin clorurarea etenei și care manifestă o puternică tendință de polimerizare, dînd clorura de polivinil. ◊ Clorură de viniliden = substanță chimică lichidă care polimerizează cu ușurință, dînd clorura de poliviniliden; dicloretenă. ◊ Clorură mercurică = sublimat corosiv. ◊ Clorură mercuroasă = calomel.

clorură dex

Intrare: clorură
clorură substantiv feminin
Intrare: clorura
clorura verb grupa I conjugarea a II-a