clorit definitie

9 definiții pentru clorit

clorít sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chlorite] Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde.
CLORÍT, cloriți, s. m. Mineral de culoare verde, constituit din silicat natural hidratat de magneziu și fier, aluminiu, nichel, crom. – Din fr. chlorite.
CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite.
clorít s. m., pl. cloríți
clorít s. m., pl. cloríți
CLORÍT s.m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. [< fr. chlorite].
CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. (< fr. chlorite)
*clorít n., pl. e, și m. (d. clor). Chim. Sare rezultată din acidu cloros combinat c’o bază.
CLORÍTE (< fr. {i}; {s} gr. kloros „verde”) s. f. pl. Grup de minerale, cu proprietăți asemănătoare cu ale micelor, de culoare verde, constituite din silicați de magneziu, fier, aluminiu, nichel, crom. Se formează hidrotermal, prin metamorfozarea rocilor care conțin silicați feriferi și alumomagnezieni.

clorit dex

Intrare: clorit
clorit substantiv masculin
clorit