Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 177872:

CLOPOȚÉL s. 1. (prin Ban.) zvonișor, zvoniț, (înv.) timbru. (Sună ~ la școală.) 2. v. zurgălău. 3. (BOT.; Campanula; la pl.) (livr.) campanule (pl.), (reg.) baraboi, bănișori (pl.), clopotul-caprei, cupa-oii.

Clopoțel dex online | sinonim

Clopoțel definitie