clopotniță definitie

9 definiții pentru clopotniță

clopótniță sf [At: ANON. CAR. / V: ~pódn~, ~pón~, ~póln~, ~pórn- / Pl: ~țe / E: clopot + -(n)iță] 1-2 Turn de biserică sau construcție în formă de turn (lângă biserică) unde sunt instalate clopotele. 3 (Îrg; art) Joc în care mai mulți tineri făceau un cerc ținându-se de umeri în jurul unuia care nu știa despre ce e vorba, iar alt tânăr se urca pe umerii lor și îl trăgea de păr pe cel din mijloc, spunând că „trage clopotul”.
CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (1). – Clopot + suf. -niță.
CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică sau construcție în formă de turn (situată lângă biserică), în care sunt instalate clopotele (1). – Clopot + suf. -niță.
CLOPÓTNIȚĂ, clopotnițe, s. f. Turn de biserică – sau construcție în formă de turn, situată lîngă biserică – în care sînt instalate clopotele. Pe coaste verzi, în preajma apelor, se arăta cîte un sat tăcut, deasupra căruia răsăreau cumpene de fîntîni și clopotnița unei biserici albe. SADOVEANU, O. I 298. Domol purcede glas de schijă De la clopotnița din deal. GOGA, P. 56. Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca. EMINESCU, O. I 69, Luați toaca D-a stîngă, Ciocanele D-a dreapta Și-n clopotniță Urcați. TEODORESCU, P. P. 42. – Pl. și: (Mold.) clopotniți (ALECSANDRI, P. III 301).
clopótniță s. f., g.-d. art. clopótniței; pl. clopótnițe
clopótniță s. f., g.-d. art. clopótniței; pl. clopótnițe
CLOPÓTNIȚĂ ~e f. Turn de biserică sau construcție specială în care sunt instalate clopotele. [G.-D. clopotniței] /clopot + suf. ~niță
clopotniță f. turnul bisericei unde sunt atârnate clopotele.
clopótniță f., pl. e (d. clopot). Turnu în care e clopotu bisericiĭ. – Și -órniță.

clopotniță dex

Intrare: clopotniță
clopotniță substantiv feminin