clopoți definitie

8 definiții pentru clopoți

clopoțí vit [At: MARIAN, NA. 336 / V: (îvr) ~otí / Pzi: ~țésc / E: clopot] 1 (Rar) A trage clopotul (1). 2 (Reg; fig) A dezvălui.
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Har) A trage clopotul; a suna din clopoțel. Clopoțeau de ieșit din biserică. RETEGANUL, F. I 26. În sfîrșit... (clopoțind): Nu întrerupeți, mă rog. CARAGIALE, O. I 157.
clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă
clopoțí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clopoțeáscă
clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).
clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).

clopoți dex

Intrare: clopoți
clopoți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a