clonca definitie

24 definiții pentru clonca

clonc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Buc) Umflătură.
clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.
clónca i vz clonc1
CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
CLÓNCA interj. v. clonc.
CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
CLÓNCA interj. v. clonc.
CLONC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită strigătul cloștii. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. – Variantă: clónca (DELAVRANCEA, S. 299) interj.
CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument format dintr-un băț puțin încovoiat și ascuțit pe ambele muchii, cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care atrag peștii din ascunzătorile lor către plase sau cîrlige. Pescarii stăteau aplecați spre fața apei și unul lovea valurile c-un clone, ca să cheme somnul în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 131.
CLÓNCA interj, v. clonc1.
CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.
CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige.
CLÓNCA interj. v. clonc1.
clonc1 (pop.) s. n., pl. clóncuri
clonc2(-clónc)/clónca(-clónca) (pop.) interj.
clonc s. n., pl. clóncuri
clonc (-clonc) interj.
clónca (-clónca) interj.
CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)
CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.
clonc! int. care imitează strigătul găi-nei, când vrea să clocească sau țipătul lugubru al ciorilor.
clonc n. undiță specială de pescuit somnul. [Origină necunoscută].
1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).
2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.

clonca dex

Intrare: clonc
clonc substantiv neutru interjecție
clonca