clona definitie

2 intrări

20 definiții pentru clona

clona vt [At: DEX2 / Pzi: ~néz / E: clonă] (Gen) A obține numeroase celule vii identice plecând de la o singură celulă.
clónă sf [At: DEX2 / V: (rar) clon sn / Pl: ~ne / E: fr eg clone] 1 Individ sau populație de indivizi identici obținuți prin reproducerea asexuată a unui singur organism. 2 Ansamblu de celule identice rezultate din diviziuni succesive ale unei singure celule.
CLON s. n. v. clonă.
CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din engl. clone.
CLÓNĂ, clone, s. f. (Biol.) Totalitatea indivizilor rezultați pe cale asexuată dintr-un ascendent unic, având același patrimoniu genetic. [Var.: clon s. n.] – Din engl. clone.
CLON s. n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr-un singur organism, pe cale asexuată. – Din engl. clone.
CLONÁ, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generații. – Din clon.
*cloná (a ~) vb., ind. prez. 3 cloneáză
*clónă s. f., g.-d. art. clónei; pl. clóne
clon s. n., pl. clone
cloná vb., ind. prez. 1 sg. clonéz, 3 sg. și pl. cloneáză
CLON s.n. (Biol.) Ansamblu de indivizi (bacterii, celule, virusuri, plante) care provin dintr-un individ unic. [Var. clonă s.f. / < fr. clone, cf. gr. klon – vlăstar].
CLÓNĂ s.f. v. clon.
CLON s. n. / s. m. (biol.) ansamblu de celule sau organisme (bacterii, virusuri, plante) cu structură ereditară identică, care provin dintr-un ascendent unic. (< engl., fr. clone)
CLONÁ vb. tr. a izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru generații. (< engl. clone)
CLON ~e n. Totalitate a organismelor identice multiplicate pe cale asexuată din aceeași celulă sau din același grup de celule. /<fr. clone
A CLONÁ ~éz tranz. (indivizi, organisme) A izola din clon pentru a deveni cap de serie pentru noi generații. /Din clon
CLÓNĂ f. Generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă. /<fr. clone
clon s. m., s. n. (biol.) Ansamblu de indivizi genetic asemănători care provin dintr-un individ unic, reprodus pe cale asexuată ◊ „Savanții elvețieni au izbutit să realizeze «cloni» (exemplare absolut identice) de mamifere, mai precis de șoareci.” Sc. 8 II 81 p. 5. ◊ „[...] în colaborare cu stațiunea de la Craiova, s-au identificat și multiplicat circa 20 de clone (descendenți) de salcâmi cu înflorire precoce sau tardivă [...]” R.l. 4 II 84 p. 2; v. și Ev.z. 15 III 97 p. 5 (din engl. clone; cf. fr., it. clone; PR sec. XX, OA, DMN 1970; DN3)
cloná vb. I (biol.) A realiza, prin reproducție asexuată, exemplare genetic asemănătoare (aici sens figurat) ◊ „Biografia mea [...] clonează întreaga concepție comunistă despre structura societății.” R.l. internaț. 7 IX 94 p. 1 (din engl. clone; BD 1970)

clona dex

Intrare: clonă
clon
clonă substantiv feminin
Intrare: clona
clona verb grupa I conjugarea a II-a