clonțos definitie

11 definiții pentru clonțos

clonțát, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 38 / Pl: ~ați, ~e / E: clonț + -at] (Pop) 1 Cu dinți mari (și rari). 2 (Fig) Certăreț.
clonțos, ~oa a [At: N. A. BOGDAN, ap. TDRG / Pl: ~oși, ~oase / E: clonț + -os] 1 (D. păsări) Cu plisc mare. 2 (Mol; Buc; fig) Certăreț.
CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certăreț, arțăgos. – Clonț + suf. -os.
CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certăreț, arțăgos. – Clonț + suf. -os.
CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Popular, despre oameni) Rău de gură, gata de ceartă; certăreț, arțăgos.
clonțós (pop., fam.) adj. m., pl. clonțóși; f. clonțoásă, pl. clonțoáse
clonțós adj. m., pl. clonțóși; f. sg. clonțoásă, pl. clonțoáse
CLONȚÓS adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
CLONȚÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre păsări) Care are clanț mare; cu clanțul mare. 2) fig. (despre oameni) Care este ascuțit la limbă; rău de gură; certăreț; arțăgos. /clonț + suf. ~os
clonțát, -ă adj. Cu clonț. Fig. Obraznic la vorbă. S. f. Babă rea căreĭa nu ĭ-a maĭ rămas de cît un dinte. – Și clonțos, -oasă.
clonțos adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

clonțos dex

Intrare: clonțos
clonțos adjectiv