clocotiș definitie

19 definiții pentru clocotiș

clocotíș1 sn [At: VLAHUȚĂ, ap. CADE / Pl: ~uri / E: clocot + -iș] (Înv) 1 Clocot. 2 Val.
clocotíș2 av [At: DDRF / E: clocot + -iș] (Înv) 1 În clocote. 2 (Fig) Cu vuiet. 3 (Fig) De-a valma.
clocotíș3 sm [At: H: III, 116 / Pl: ~i / E: clocot(ici) + -iș] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescențe scurte și fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici2 (8). 2-4 Clocotici2 (2-4). 5 Trei-frați-pătați (Viola arvensis).
CLOCOTÍȘ1, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.
CLOCOTÍȘ s. n. (Rar) Clocot. Din clocotișul lor [al măgurilor] se înalță, la dreapta, mîndrul Barnar. VLAHUȚĂ, O. A. 417.
!clocotíș1 (arbust) s. m., pl. clocotíși
clocotíș2 (clocot) (rar) s. n., pl. clocotíșuri
clocotíș (bot.) s. m.
clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri
CLOCOTÍȘ s. v. clocotici.
CLOCOTÍȘ1 m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș
CLOCOTÍȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș
CLOCOTIȘ s. (BOT.; Staphylea pinnata) clocotici, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).
clocotíș, clocotișuri, s.n. – (înv.) Clocot, fierbere: „A mea ziță-i grâu ales, / A ta ziță-i de ovăz / Mestecată-(n) clocotiș” (Papahagi, 1925: 167; Breb). – Din clocot (< sl. klokotǔ) + suf. -iș (DEX, MDA).
CLOCOTÍȘ (< clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).
STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.

clocotiș dex

Intrare: clocotiș (bot.; -i)
clocotiș bot.; -i substantiv masculin
Intrare: clocotiș (clocot; -uri)
clocotiș clocot; -uri substantiv neutru