Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru clistir

clistír sn [At: PISCUPESCU, O., 221 / V: (rar) gl~ / Pl: ~e, ~uri / E: ngr ϰλυστήρ] (Îvp) 1 Irigator. 2 Clismă.
CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír.
CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír.
CLISTÍR, clistire, s. n. (Învechit) Irigator.
clistír (pop.) s. n., pl. clistíre
clistír s. n., pl. clistíre
CLISTÍR s. v. clismă, irigator, spălătură.
CLISTÍR s.n. 1. Irigator. 2. Clismă. [Pl. -re. / < ngr. klystir, cf. germ. Klistir].
CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir)
clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir.
CLISTÍR ~e n. înv. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează curățarea curativă a intestinului gros; clismă; irigator. /<ngr. klistír
clistir n. 1. medicament lichid de introdus în părțile interne ale corpului; 2. un fel de pâlnie lungă de introdus clistire.
*clistír n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mică pompă orĭ siringă de făcut clizme. V. lanțetă, rețetă.
clistir s. v. CLISMĂ. IRIGATOR. SPĂLĂTURĂ.

clistir definitie

clistir dex

Intrare: clistir
clistir substantiv neutru