clismă definitie

13 definiții pentru clismă

clísmă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~me / E: ngr ϰλίσμα, ger Klisma] Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru eliminarea forțată a materiilor fecale Si: (îvp) clistir (2).
CLÍSMĂ, clisme, s. f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forțată a materiilor fecale, de obicei în cazurile de constipație; clistir. – Din ngr. klísma, germ. Klysma.
CLÍSMĂ, clisme, s. f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forțată a materiilor fecale, de obicei în cazurile de constipație; clistir. – Din ngr. klísma, germ. Klysma.
CLÍSMĂ, clisme, s. f. Curățire artificială a intestinului gros, prin introducerea unor lichide; spălătură intestinală.
clísmă s. f., g.-d. art. clísmei; pl. clísme
clísmă s. f., g.-d. art. clísmei; pl. clísme
CLÍSMĂ s. (MED.) spălătură, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.)
CLÍSMĂ s.f. Spălătură intestinală făcută prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu ajutorul unor aparate speciale; clistir. [< germ. Klysma, cf. gr. klysma].
CLÍSMĂ s. f. spălătură intestinală prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu un irigator. (< germ. Klysma, ngr. klysma)
clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură. Gr. ϰλύσμα (sec. XIX), sau germ. Klisma (DAR).
CLÍSMĂ ~e f. 1) Curățare curativă a intestinului gros efectuată prin introducerea pe cale rectală a unor lichide. 2) Aparat cu ajutorul căruia se efectuează această operație; clistir; irigator. /<ngr. klysma
*clízmă f., pl. e (ngr. și vgr. klýsma). Loțiune care, pin ajutoru clistiruluĭ, se întroduce în corpu unuĭ bolnav pin orificiu anal.
CLISMĂ s. (MED.) spălătură, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.)

clismă dex

Intrare: clismă
clismă substantiv feminin