Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru clisă

clísă2 sf [At: H XVIII, 262 / E: srb klis] (Ban) Jocul „de-a clencea”.
clísă1 sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) hl~ / Pl: ~se / E: bg клиca] 1 Pământ argilos îmbibat cu apă, care are aspectul unei paste cleioase. 2 (Pgn) Argilă. 3-4 (Pop) Pâine nedospită (sau necoaptă) bine. 5 (Pop) Aliment cleios (și fără gust). 6 (Reg) Slănină.
CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos care în amestec cu apa formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.
CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.
CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Un fel de pămînt de culoare galbenă-cenușie, care în combinație cu apa formează o pastă cleioasă întrebuințată în olărie, în sculptură și în lucrările de construcție; argilă; p. ext. pămînt cleios, noroi gros. Sub opinci și sub picioarele calului și ale juncului, pămîntul prindea a se face clisă. CAMILAR, TEM. 370. Oamenii înaintează cu mare greutate, oprindu-se la fiecare pas pentru a-și trage piciorul din clisă. BOGZA, A. Î. 73. ♦ Aliment (de obicei) necopt care, mestecat în gură, se face cleios; (mai ales) pîine nedospită sau necoaptă bine. Eu pun masa să mănînc Și-mi vine un negru gînd: De mine nu se lipește, Ca apa de solzi de pește; Unde-mbuc de-o-mbucătură, Clisă mi se face-n gură. ȘEZ. IV 141. 2. (Transilv.) Slănină. Mulțămim... mai vîrtos pentru mălai și clisă. BUDAI-DELEANU, Ț. 50.
clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse
clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse
CLÍSĂ s. v. argilă.
CLÍSĂ s. v. slănină.
SĂPTĂMÂNA CLÍSEI s. v. cârneleagă, harți.
clísă (clíse), s. f.1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).
CLÍSĂ ~e f. Pământ argilos îmbibat cu apă, împreună cu care formează o pastă cleioasă. /<bulg. klisa
clisă f. 1. argilă; 2. Tr. slănină. [Cf. bulg. KLISAV, cleios].
clísă f., pl. e (bg. klisu id., klisav, cleĭos). Argilă, humă. Noroĭ cleĭos. Trans. Slănină.
CLI s. argilă, humă, lut, pămînt, (înv. și reg.) tină, (reg.) hlei, (Transilv.) agiag. (Cană de ~.)
cli s. v. SLĂNINĂ.
săptămîna clisei s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.
clísă, clise, s.f – 1. (reg.) Slănină. În general, se referă la slănina de porc, pe care maramureșenii o condimentează, o țin în saramură și apoi o afumă, consumând-o crudă, fiartă sau friptă în tot cursul anului. Sens specific în Transilvania și Maramureș: „Au strâns banii, aurul, scumpeturile, ce-au găsit în casă, le-au băgat în saci, la fel și clisa, bucatele, ce-au găsit în casă și în pod” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 181). 2. Pământ argilos. – Din bg. klisa (Scriban, Miklosich, DER, DEX, MDA).

Clisă dex online | sinonim

Clisă definitie

Intrare: clisă
clisă substantiv feminin