clironomisi definitie

11 definiții pentru clironomisi

clironomisi vt [At: PISCUPESCU, O. 176/17 / Pzi: ~sésc / E: clironom] (Înv) A moșteni un bun.
CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).
CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).
CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A moșteni. Ai socotit c-aș primi eu vrodată să te clironomisesc? ALECSANDRI, T. 637.
clironomisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá; conj. prez. 3 să clironomiseáscă
clironomisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. clironomiseáscă
CLIRONOMISÍ vb. v. moșteni.
A CLIRONOMISÍ ~ésc tranz. înv. (drepturi, bunuri materiale) A căpăta prin clironomie; a moșteni. /<ngr. klironomo
clironomisì v. a moșteni (învechit): ai socotit că aș primi eu să te clironomisesc de viu? AL. [Gr. mod.].
clironomisésc v. tr. (ngr. klironomó, aor. klironómisa). Mold. Sec. 18-19. Vechĭ. Moștenesc.
clironomisi vb. v. MOȘTENI.

clironomisi dex

Intrare: clironomisi
clironomisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a