clironomie definitie

12 definiții pentru clironomie

clironomíe sf [At: (a. 1819) URICARIUL I, 126 / V: cler~ / Pl: ~ii / E: ngr ϰλιρουομία] 1-2 (Înv) (Drept de) moștenire.
clironomíre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: clironomi] (Înv) Moștenire.
CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.
CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.
CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Învechit) Moștenire. Zestre? de la cine? de la Popa Petcu? să-i rămîie clironomie. CARAGIALE, O. U 257. Hatmanul cel mare era executorul tuturor decretelor domnești... relativ la împliniri de datorii, clironomii, vînzări de moșii. FILIMON, C 232.
clironomíe (înv.) s. f., art. clironomía, g.-d. art. clironomíei; pl. clironomíi, art. clironomíile
clironomíe s. f., art. clironomía, g.-d. art. clironomíei; pl. clironomíi, art. clironomíile
CLIRONOMÍE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.
CLIRONOMÍE ~i f. înv. Drept de moștenire a bunurilor unei persoane decedate; moștenire. /<ngr. klironomia
clironomie f. moștenire.
clironomíe f. (ngr. klironomía). Mold. Sec. 18-19. Moștenire.
clironomie s. v. MOȘTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE.

clironomie dex

Intrare: clironomie
clironomie substantiv feminin