clipoceală definitie

16 definiții pentru clipoceală

clipoceálă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~océli / E: clipoci1 + -eală] 1 Susurare. 2 Susur.
clipoceală2 sf [At: EMINESCU, E. 231 / V: ~ose~, ~osa~ / Pl: ~oceli / E: clipoci2 + -eală] (Înv) Somnolență.
CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.
CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.
CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.
CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.
CLIPOCEÁLĂ, clipoceli, s. f. Moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; clipocire. (Poetic) Acoperișul bordeiului se înălța.... deasupra zăpezilor, oploșind un ochi de geam luminat de clipoceala palidă a unui opaiț. GALAN, Z. R. 253.
clipoceálă s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli
clipoceálă (susurare, somnolență) s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli
CLIPOCEÁLĂ s. v. clipocit.
CLIPOCEÁLĂ s. v. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală.
CLIPOCEÁLĂ ~ éli f. reg. Stare intermediară între somn și trezire; piroteală; moțăială; somnolență; picoteală. [Sil. -cea-lă] /a clipoci + suf. ~eală
clipoceală f. ațipire ușoară.
clipoceálă f., elĭ. Acțiunea de a clipoci.
CLIPOCEA s. clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ a unei ape.)
clipocea s. v. AȚIPEALĂ. AȚIPIRE. DORMITARE. MOȚĂIALĂ. MOȚĂIRE. MOȚĂIT. MOȚĂITURĂ. PICOTEALĂ. PICOTIRE. PIROTEALĂ. PIROTIRE. SOMNOLENȚĂ. TOROPEALĂ.

clipoceală dex

Intrare: clipoceală (zgomot)
clipoceală substantiv feminin
Intrare: clipoceală (moțăială)
clipoceală substantiv feminin