clinică definitie

2 intrări

17 definiții pentru clinică

clínic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clinique] 1-2 sf Așezământ spitalicesc (sau secție într-un spital) în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 sf Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparține unei clinici(1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).
CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
CLÍNIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic.
CLÍNICĂ, clinici, s. f. Așezămînt spitalicesc sau secție într-un spital care servește și ca loc de cercetări științifice sau de învățămînt practic pentru studenți. Clinică oftalmologică.
clínic adj. m., pl. clínici; f. clínică, pl. clínice
clínică s. f., g.-d. art. clínicii; pl. clínici
clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice
clínică s. f., g.-d. art. clínicii; pl. clínici
CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].
CLÍNICĂ s.f. Spital (sau secție a unui spital) folosit la cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ♦ (Rar) Instituție medicală unde un anumit medic specialist dă consultații sau tratează bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica].
CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
CLÍNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique
CLÍNICĂ ~ci f. Unitate spitalicească folosită ca loc de tratament, de cercetări științifice sau pentru învățământul practic de specialitate al studenților. [G.-D. clinicii] /<fr. clinique
clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic.
clinică f. 1. învățământul medicinei lângă patul bolnavilor: curs de clinică; 2. spital unde se învață a cunoaște și a îngriji pe bolnavi.
*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.

clinică dex

Intrare: clinic (adj.)
clinic adj. adjectiv
Intrare: clinică
clinică substantiv feminin