clinic definitie

12 definiții pentru clinic

clínic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clinique] 1-2 sf Așezământ spitalicesc (sau secție într-un spital) în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 3 sf Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor. 4 a Care aparține unei clinici(1). 5 a Specific unei clinici (1). 6 a Care provine dintr-o clinică (1).
CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Așezământ spitalicesc sau secție într-un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S. f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparține unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
CLÍNIC, -Ă, clinici, -e, adj. Făcut în cadrul clinicii; de clinică. Examen clinic. Tratament clinic.
clínic adj. m., pl. clínici; f. clínică, pl. clínice
clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice
CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].
CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ◊ instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
CLÍNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique
clinic a. ce ține de clinică: învățământ clinic.
*clínic, -ă adj. (vgr. klinikós, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavuluĭ: lecțiunĭ clinice. S. m. și f. Clinician, medic care studiază bolnaviĭ la patu lor, nu în cabinetu luĭ. S. f., pl. ĭ. Învățămîntu medicineĭ lîngă bolnav. Spital în care studențiĭ fac practica medicineĭ și chirurgiiĭ. Spital maĭ mic și numaĭ p. unele boale.
-CLINIC „înclinat, oblic”. ◊ gr. klinikos „de pat” > fr. -clinique, engl. -clinic > rom. -clinic.

clinic dex

Intrare: clinic (adj.)
clinic adj. adjectiv
Intrare: clinic (suf.)
clinic suf.