clină definitie

12 definiții pentru clină

clínă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ne / E: it china (după înclina)] (Pop) 1 Poziție înclinată. 2 Pantă. 3 Coborâș.
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).
CLÍNĂ, cline, s. f. (Pop.) Suprafață sau coastă înclinată; pantă. – Din it. china (după înclina).
CLÍNĂ, cline, s. f. Suprafață înclinată, teren care coboară; pantă, coastă, povîrniș. Taica... calcă adînc și greu, și caii la fel fac cînd trag aici pe clină. DUMITRIU, V. L. 8.
clínă (pantă) (pop.) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne
clínă (pantă) s. f., g.-d. art. clínei; pl. clíne
CLÍNĂ s. v. pantă.
CLÍNĂ s.f. (Rar) Povârniș, urcuș, teren înclinat. [< it. clina, lat. clino].
CLÍNĂ s. f. 1. suprafață de teren cu înclinație domoală. 2. (biol.) modificare gradată și continuă a frecvenței genotipurilor ori fenotipurilor într-o populație în funcție de schimbarea condițiilor de mediu. (< it. clina, lat. clino)
clină f. înclinațiune, pozițiune oblică.
*clínă f., pl. e (it. china, după in-clin). Povîrniș: urcarăm domol clina (Sadov. VR. 1907, 10, 68).
CLI s. (GEOGR.) coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)

clină dex

Intrare: clină
clină substantiv feminin