clic definitie

18 definiții pentru clic

clic3 i [At: DEX / E: fo] Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt.
clic1 sn [At: BIBLIA (1688), 410 / Pl: ~uri / E: vsl клик] (Înv) 1 Strigăt de bucurie. 2 Râs (general). 3 (Pex) Adunare de fete și flăcăi. 4 (Pex) Mulțime gălăgioasă (și ostilă). 5 (Îe) A sparge ~u’ A termina cu scandalul.
clic2 [At: LB / Pl: ~uri sn, ~íce sf / V: sf / E: srb kljuk] (Reg) 1 sn Pâine prost făcută, cu coca lipicioasă. 2 sn Mămăligă cu cocoloașe. 3 sn Materie lipicioasă. 4 sf (îf clică) Nămol lipicios. 5 sf (Reg; îf clică) Femeie neglijentă și murdară.
CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clic.
CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clic.
CLIC, clicuri, s. n. (Regional) Clacă. Cheam-o la noi, la clic, duminică seara. Se scarmănă lînă. PREDA, I. 174.
clic1 interj.
clic2 s. n., pl. clícuri
clic interj.
clic s. n., pl. clícuri
CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.
clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt.Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).
CLIC1 interj. (se folosește pentru a imita un zgomot sec, scurt). /Onomat.
CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. haslă.
clic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.
1) clic n., pl. urĭ (vsl. klikŭ, a. î.) L. V. Strigăt, chiot. V. haslă.
2) clic n., pl. urĭ (rut. klýik, cleĭ de orz). Nord. Mămăligă crudă (V. crint). Trans. Bondă brodată și neblănită.
clic s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT. TERCI.

clic dex

Intrare: clic
clic interjecție substantiv neutru