cleveteală definitie

9 definiții pentru cleveteală

cleveteálă sf [At: RETEGANUL, P. II, 28 / Pl: ~eli / E: cleveti + -eală] (Pfm) 1 Calomnie. 2 Bârfeală.
CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.
CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.
CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. Clevetire, bîrfeală, calomnie. împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28.
cleveteálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetélii; pl. clevetéli
cleveteálă s. f., g.-d. art. clevetélii; pl. clevetéli
CLEVETEÁLĂ s. v. calomniere.
CLEVETEA s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire (Nu te pleca la ~ lor!)
cleveteală, cleveteli s. f. (pop.) bârfă; calomnie

cleveteală dex

Intrare: cleveteală
cleveteală substantiv feminin