clevetă definitie

11 definiții pentru clevetă

clévetă sf [At: COD. VOR. 73/7 / Pl: ~te / E: vsl клеветa] (Înv) Calomnie.
CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.
CLÉVETĂ, clevete, s. f. (Înv.) Clevetire, calomnie. – Din sl. kleveta.
CLEVÉTĂ, clevete, s. f. (Învechit) Clevetire. O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13.
clévetă (înv.) s. f., g.-d. art. clévetei; pl. clévete
clévetă s. f., pl. clévete
CLEVÉTĂ s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.
clevetă f. calomnie: să se ferească de bârfeli și clevete ISP. [Slav. KLEVETA].
clévetă f., pl. e (vsl. kleveta). Vechĭ. Calomnie, bîrfire.
cleve s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÂRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

clevetă dex

Intrare: clevetă
clevetă