clerical definitie

13 definiții pentru clerical

clericál, ~ă [At: SBIERA, F. S. 213 / Pl: ~e / E: fr clérical, lat clericalis] 1-3 a Care aparține clericilor (1-2) (sau clericalismului). 4-6 a Referitor la clerici (1-2) (sau la clericalism). 7-9 a Specific clericilor (1-2) (sau clericalismului). 10 smf (Înv) Partizan al clericalismului.
CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis.
CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis.
CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Referitor la clerici sau la clericalism.
clericál adj. m., pl. clericáli; f. clericálă, pl. clericále
clericál adj. m., pl. clericáli; f. sg. clericálă, pl. clericále
CLERICÁL adj. (BIS.) ecleziastic, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)
CLERICÁL, -Ă adj. Referitor la clerici, la clericalism. [Cf. germ. klerikal, lat. clericalis].
CLERICÁL, -Ă adj. referitor la clerici, la clericalism. (< fr. clérical, lat. clericalis)
CLERICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cleric; propriu clericului; ecleiziastic; preoțesc. /<fr. clérical, lat. clericalis
clerical a. 1. ce ține de cler; 2. care este favorabil dominațiunii clerului: partidul clerical.
*clericál, -ă adj. (fr. clérical, d. mlat. clericalis). Cleric, al cleruluĭ: ordin clerical. Subst. Partizan al cleruluĭ, al clericalizmuluĭ. Adv. În mod clerical.
CLERICAL adj. (BIS.) ecleziastic, preoțesc, (pop.) popesc. (Adunare ~.)

clerical dex

Intrare: clerical
clerical adjectiv