cleric definitie

15 definiții pentru cleric

cléric sm [At: DOSOFTEI, V. S. 31 / V: (înv) clíric, clílic / Pl: ~ici / E: lat clericus] 1 Membru al clerului. 2 (Trs) Student la Teologie.
clílic sm vz cleric
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului, față bisericească. Din autobus coboară. un cleric. SADOVEANU, P. M. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici... încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88.
cléric s. m., pl. clérici
cléric s. m., pl. clérici
CLÉRIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ul este membru al clerului.)
Cleric ≠ laic, mirean
CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].
CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)
CLÉRIC ~ci m. Persoană care face parte din cler. /<lat. clericus
cleric m. ecleziastic: încet, adânc răsună cântările de clerici EM.
*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.
CLERIC s. (BIS.) (înv.) duhovnic. (~ este membru al clerului.)

cleric dex

Intrare: cleric
cleric substantiv masculin