clepsídră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / V: (înv) -ru sn / Pl: ~re / E: fr clepsydre, lat clepsydra] Instrument pentru măsurat timpul prin curgerea unei cantități de nisip (sau de apă) dintr-un recipient de sticlă în altul identic.

CLEPSÍDRĂ, clepsidre, s. f. Instrument pentru măsurarea timpului după cantitatea de apă sau de nisip scursă, printr-un orificiu. [Var.: (înv.) clepsídru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra.

CLEPSÍDRU s. n. v. clepsidră.

CLEPSÍDRĂ, clepsidre, s. f. Instrument cu ajutorul căruia se măsura în trecut timpul după cantitatea de apă sau de nisip scursă dintr-un recipient in altul. [Var.: (înv.) clepsídru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra.

CLEPSÍDRU s. n. v. clepsidră.

CLEPSÍDRĂ, clepsidre, s. f. Instrument primitiv cu ajutorul căruia se măsura în antichitate timpul după cantitatea de apă (sau de nisip) cursă dintr-un rezervor. Nesocotind nisipul ce lunecă-n clepsidră... LESNEA., I. 60. – Variantă: clepsídru (BOGZA, C. O. 149, HOGAȘ, DR. II 191, NEGRUZZI, S. I 96) s. n.

CLEPSÍDRU s. n. v. clepsidră.

clepsídră (-si-dră) s. f., g.-d. art. clepsídrei; pl. clepsídre

clepsídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. clepsídrei; pl. clepsídre

CLEPSÍDRĂ s.f. Instrument folosit în vechime pentru măsurarea timpului, bazat pe determinarea acestuia cu ajutorul unui lichid sau al nisipului care curge dintr-un rezervor în alt rezervor; ceas de apă; ceas de nisip. [< fr. clepsydre, cf. gr. klepsydra].

CLEPSÍDRĂ s. f. vechi instrument pentru măsurarea timpului după cantitatea de apă sau de nisip scursă, printr-un orificiu, dintr-un rezervor. (< fr. clepsydre, gr. klepsydra)

CLEPSÍDRĂ ~e f. Instrument cu ajutorul căruia, în trecut, se măsura timpul după cantitatea de nisip (sau apă) scurs dintr-un recipient în altul. /<lat. clepsydra, fr. clepsydre

*clepsídră f., pl. e (vgr. klepsýdra). Ceasornic de apă. – În vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa într’un timp anumit și care avea pe el o scară cu micĭ diviziunĭ; pe urmă scara a fost înlocuită cu’n cadran; apa scăzînd, scobora cu ĭa un corp plutitor legat de un fir înfășurat pe axa de care era fixat arătătoru cadranuluĭ. Maĭ tîrziŭ, clepsidrele ajunseră adevărate ceasornice de apă, cu roate dințate, cadran și minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rașid luĭ Carol cel mare. Și astăzĭ se întrebuințează clepsidrele (dar cu nisip în loc de apă, și în acest caz nu se maĭ potrivește numele, că -ydra, derivat din ýdor, înseamnă „apă”).