clempuș definitie

13 definiții pentru clempuș

clempúș sn [At: DAME, T. 96 / Pl: ~uri / E: cleampă + -uș] 1 (Reg) Mic țăruș de care se leagă priponul. 2 (Reg) Cuiul priponului. 3 (Reg) Prăjină. 4 Bucată de fier ca un cârlig pe care se sprijină clampa2 ușii când se închide. 5 Profil care împiedică zăvorul să iasă din spațiul în care culisează. 6 (Reg) Fâșie subțire de lemn care se lovește de spițele roții de la cârâitoare, producând sunetele. 7 (Reg; ned) Unealtă cu care se lucrează oalele.
CLĂMPÚȘ s. n. v. clempuș.
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] – Cleampă+ suf. -uș.
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cîrlig de la încuietoarea ușii, pe care se reazemă clampa cînd se închide.
clămpúș v. clempúș.
!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuri
clempúș s. n., pl. clempúșuri
CLEMPÚȘ ~uri n. Scoabă pe care se sprijină clampa când se închide ușa. /clampă + suf. ~uș
clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.
clămpuș n. V. clempuș.
clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.
clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr’un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

clempuș dex

Intrare: clempuș
clămpuș substantiv neutru
clempuș substantiv neutru