claviculă definitie

13 definiții pentru claviculă

clavículă sf [At: KLOPȘTOCK, F. 179 / Pl: ~le / E: lat clavicula, fr clavicule] Fiecare din cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul și cu omoplatul.
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul și cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul și cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.
CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase care leagă omoplații de stern.
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umărului.
CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].
CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)
CLAVÍCULĂ ~e f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplații și cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule
claviculă f. fiecare din cele două oase cari unesc partea superioară a umărului cu pieptul, numită popular lingura pieptului.
*clavículă f., pl. e (lat. clavicula, dim. d. clavis, cheĭe). Anat. Fie-care din cele doŭă oase care unesc peptu cu umeriĭ.
CLAVICULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umărului.

claviculă dex

Intrare: claviculă
claviculă substantiv feminin