clavicord definitie

10 definiții pentru clavicord

clavicórd sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr clavicorde, lat clavicordium] Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului.
CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din fr. clavicorde, lat. clavicordium.
CLAVICÓRD, clavicorduri, s. n. Instrument muzical cu claviatură și coarde, strămoș al pianului. – Din fr. clavicorde, lat. clavicordium.
clavicórd s. n., pl. clavicórduri
clavicórd s. n., pl. clavicórduri
CLAVICÓRD s.n. Vechi instrument cu claviatură și coarde în formă dreptunghiulară, asemănător clavecinului. [Pl. -duri. / < fr. clavicorde, it. clavicordio].
CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde)
CLAVICÓRD ~uri n. înv. Instrument muzical cu coarde și claviatură ce produce sunete prin lovirea clapelor cu un știft special. /<fr. clavicorde, lat. clavicordium
clavicord (< lat.; it. clavicordo; germ. Klavichord; engl. clavichord), instr. cordofon apărut în sec. 14, la care pentru prima oară se reunesc coardele (așezate orizontal) cu o claviatură*. Ambitusul (1) c. cuprindea 3 1/2 octave* diatonice*, mai târziu cromatice*. Tipul mai popular, c. cu bare (germ. gebundenes Klavichord; fr. c. liés; engl. Fretted clavichord) avea 26 coarde, fiecare putând fi lovită de mai multe clape. Rolul clapelor era dublu: acela de a lovi coarda și acela de a determina concomitent porțiunea de coardă care să vibreze pentru a obține sunetul dorit. La c. fără bare (germ. bundfreies Klavichord; engl. unfretted clavichord), fiecare dintre coarde era acționată de o singură clapă. Acest tip a fost probabil predecesorul clavecinului*.
electro-clavicord v. electrofone, instrumente.

clavicord dex

Intrare: clavicord
clavicord substantiv neutru