claustra definitie

12 definiții pentru claustra

claustrá vtr [At: M. I. CARAGIALE, C. 97 / Pzi: ~rez / E: fr claustrer] (Liv) 1-2 A (se) închide într-o mănăstire. 3-4 A (se) izola într-un loc retras.
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrer.
CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. (Rar) A se închide într-o mănăstire sau într-un loc izolat (ca într-o mănăstire) Pantazi... se claustră în vătuita sa locuință, unde făcu noapte (= întuneric). M. I. CARAGIALE, C. 97. – Pronunțat: cla-us-.
claustrá (a ~) (livr.) (cla-us-) vb., ind. prez. 3 claustreáză
claustrá vb. (sil. cla-us-), ind. prez. 1 sg. claustréz, 3 sg. și pl. claustreáză
CLAUSTRÁ vb. v. izola.
CLAUSTRÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) închide, a (se) izola într-o mănăstire sau în alt loc retras. [< fr. claustrer, cf. lat. claustrum – loc închis].
CLAUSTRÁ vb. refl., tr. a (se) închide într-o mănăstire, a (se) izola într-un loc retras. (< fr. claustrer, lat. claustrare)
A SE CLAUSTRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se retrage într-o mănăstire. 2) fig. A se îndepărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se retrage; a se închide; a se pustnici; a se izola. [Sil. cla-us-] /<fr. se claustrer
A CLAUSTRÁ ~éz tranz. A face să se claustreze. [Sil. cla-us-] /<fr. claustrer
claustra vb. v. IZOLA.

claustra dex

Intrare: claustra
claustra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: cla-us-