Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 964050:
CLARITATE. Subst. Claritate, limpezime, limpezeală, limpeziciune (rar), limpiditate (livr.), explicitate, transparență (fig.), inteligibilitate, accesibilitate, evidență. Exactitate, exactitudine, precizie, corectitudine, rigoare, rigurozitate, acribie (livr.); concizie, laconism. Înțelegere, comprehensiune (livr.). Explicație, explicare, lămurire, clarificare, precizare, deslușire, limpezire. Adj. Clar, clarisim (livr.), limpede, limpid (livr.), transparent (fig.), luminos (fig.), străveziu, limpede ca lumina zilei, inteligibil, pe înțelesul tuturora, accesibil, evident, vădit, precis, răspicat, explicat, de înțeles, comprehensibil (livr.), deslușit, exact, corect, riguros; concis, scurt, succint, lapidar, laconic. Lămurit, edificat, deslușit, limpezit. Citeț, lizibil. Clarificator (rar), lămuritor, explicativ, explicator (înv.), deslușitor (înv.). Vb. A fi clar (limpede), a fi pe înțelesul tuturor. A fi concis. A se exprima clar (concis, laconic), a vorbi (a scrie) pe înțelesul tuturor. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a răspica (fig.), a face inteligibil, a lumina, a explica, a desluși, a preciza, a elucida. Adv. (În mod) clar, limpede, vădit, evident. Pe. înțelesul tuturor, pe înțeles; cu claritate, explicit, cu precizie, cu exactitate; ca lumina zilei, ca cristalul. V. adevăr, inteligibilitate.
Claritate dex online | sinonim
Claritate definitie
