claritate definitie

15 definiții pentru claritate

claritáte sf [At: MAIORESCU, CR. I, 254 / V: (iuz) chiar~ / Pl: ~tắți / E: lat claritas, -atis, fr clarté] 1 Calitate a luminii care face să se vadă bine ce este în jur. 2 (Șfg) Puritate. 3 Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct. 4 Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare (11). 5 (Îlav) Cu ~ Cu precizie Si: clar, lămurit, limpede.
CLARITÁTE s. f. 1. Calitatea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, transparență. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.
CLARITÁTE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite. ◊ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.
CLARITÁTE s. f. 1. Însușirea unor obiecte de a fi clare (1), de a permite o percepere clară, de a apărea deslușit; limpezime, puritate. Claritatea cristalului. Claritatea coloritului. Claritatea aerului. ♦ Calitatea sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Calitate a gîndirii sau a modului de exprimare de a fi limpede, ușor de înțeles; limpezime. Operele lui I. V. Stalin se caracterizează printr-o mare claritate. ◊ Loc. adv. Cu claritate = clar, limpede, deslușit, cu precizie. Autorul descrie cu fineță, cu claritate și cu eleganță mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte pune în lucrare ca să intereseze. ODOBESCU, S. III 50.
claritáte s. f., g.-d. art. claritắții
claritáte s. f., g.-d. art. clarității
CLARITÁTE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. v. transparență. 3. v. seninătate. 4. v. limpezime. 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse de cineva.)
Claritate ≠ nebulozitate, neclaritate, obscuritate
CLARITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este clar; limpezime, limpeziciune, puritate. ♦ Calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct și precis. 2. Limpezime în gândire, în vorbire, în expunerea ideilor; expunere pe înțeles. ◊ Cu claritate = cu precizie; clar, limpede. [Cf. lat. claritas].
CLARITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate. ◊ calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct. 2. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înțeles. (< lat. claritas, fr. clarté)
CLARITÁTE f. Caracter clar; transparență. ◊ Cu ~ limpede; deslușit. /<lat. claritas, ~atis, fr. clarté
claritate f. calitatea lucrului clar sau limpede: claritatea ideilor, a stilului.
claritáte f. (lat. cláritas, -átis). Calitatea lucruluĭ clar: claritatea aeruluĭ, vociĭ, stiluluĭ.
CLARITATE s. 1. deslușire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. transparență. (~ a unei lentile.) 3. albastru, albăstrime, azur, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.) 4. curățenie, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.) 5. evidență, pregnanță. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse.)
CLARITATE. Subst. Claritate, limpezime, limpezeală, limpeziciune (rar), limpiditate (livr.), explicitate, transparență (fig.), inteligibilitate, accesibilitate, evidență. Exactitate, exactitudine, precizie, corectitudine, rigoare, rigurozitate, acribie (livr.); concizie, laconism. Înțelegere, comprehensiune (livr.). Explicație, explicare, lămurire, clarificare, precizare, deslușire, limpezire. Adj. Clar, clarisim (livr.), limpede, limpid (livr.), transparent (fig.), luminos (fig.), străveziu, limpede ca lumina zilei, inteligibil, pe înțelesul tuturora, accesibil, evident, vădit, precis, răspicat, explicat, de înțeles, comprehensibil (livr.), deslușit, exact, corect, riguros; concis, scurt, succint, lapidar, laconic. Lămurit, edificat, deslușit, limpezit. Citeț, lizibil. Clarificator (rar), lămuritor, explicativ, explicator (înv.), deslușitor (înv.). Vb. A fi clar (limpede), a fi pe înțelesul tuturor. A fi concis. A se exprima clar (concis, laconic), a vorbi (a scrie) pe înțelesul tuturor. A clarifica, a limpezi, a lămuri, a răspica (fig.), a face inteligibil, a lumina, a explica, a desluși, a preciza, a elucida. Adv. (În mod) clar, limpede, vădit, evident. Pe. înțelesul tuturor, pe înțeles; cu claritate, explicit, cu precizie, cu exactitate; ca lumina zilei, ca cristalul. V. adevăr, inteligibilitate.

claritate dex

Intrare: claritate
claritate