clapcă definitie

11 definiții pentru clapcă

clápcă sf [At: ISPIRESCU, L. 128 / Pl: ~pci / E: bg клaпкa] (Îvp) 1 Capcană. 2 (Îe) A trage ~pa A înșela.
CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.
CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.
CLÁPCĂ s. f. (Rar) Cursă, capcană. Toate mrejele lui rămăseseră de rîs; căci [fata] nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. ISPIRESCU, L. 128.
clápcă (pop.) s. f., g.-d. art. clắpcii; pl. clăpci
clápcă s. f., g.-d. art. clăpcii; pl. clăpci
clápcă s. f., pl. clapce
CLÁPCĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.
clapcă f. cursă: a se feri să nu dea în clapcă ISP. [V. clapc!].
clápcă f., pl. e saŭ clăpcĭ (pol. ceh. klapka, bg. sîrb. klopka, id. V. clapă). Vest. Clupsă, capcană.
clapcă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.

clapcă dex

Intrare: clapcă (pl. clapce)
clapcă pl. clapce
Intrare: clapcă (pl. clăpci)
clapcă pl. clăpci substantiv feminin