clamoare definitie

7 definiții pentru clamoare

clamoáre sfs [At: I. IONESCU, M. 78 / E: lat clamor, -is, fr clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulțumire, de dezaprobare.
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.
clamoáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamórii
clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii
CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].
CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)

clamoare dex

Intrare: clamoare
clamoare substantiv feminin