cladă definitie

12 definiții pentru cladă

cládă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клaдa] (Îvr) Grămadă.
CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.
CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.
CLÁDĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o dadă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cládră (POPA, V. 215) s. f.
cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăzi
cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi
CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.
cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.
CLÁDĂ ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de același fel; morman. /<bulg., sb. klada
cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
cla s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.

cladă dex

Intrare: cladă (pl. clade)
cladă pl. clade
Intrare: cladă (pl. clăzi)
cladă pl. clăzi