clac definitie

17 definiții pentru clac

clac1 i [At: DEX2 / E: fo] Cuvânt care imită un zgomot scurt și sec.
clac2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr claque] Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, care poate fi turtită și purtată sub braț.
CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque.
CLAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac.
CLAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. Cf. fr. clac.
CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque.
clac1 interj.
clac2 s. n., pl. clácuri
clac interj.
clac s. n., pl. clácuri
CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti și purta sub braț. [Pl. -uri. / < fr. claque].
CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti și purta sub braț. (< fr. claque)
CLAC2 I. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcționează. II. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide). (< fr. clac)
clac (clácuri), s. n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque.
CLAC ~uri n. înv. Pălărie bărbătească care se purta la marile ceremonii. /<fr. claque
clac n. pălărie bărbătească ce se poate turti și purta sub braț (= fr. claque).
*clac n., pl. urĭ (fr. claque). Pălărie înaltă (joben, cilindru) care se poate turti și purta supt braț la marile ceremoniĭ în unire cu fracu. (A fost inventat de pălărieru Francez Gibus ca să înlocuĭască bicornu, care s’a purtat pînă pe la 1870).

clac dex

Intrare: clac
clac interjecție substantiv neutru