clătări definitie

10 definiții pentru clătări

clătărí [At: ȚICHINDEAL, F. 242/17 / V: clotorí / Pzi: ~résc, (reg) clắtăr / E: srb klataritise] (Îrg) 1-2 vtr A (se) agita. 3 vt A clăti. 4 vt (Mun) A spăla aurul. 5 vr (D. apă) A se tulbura.
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. sb. klataritise.
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A clăti (1). – Cf. scr. klataritise.
CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. (Transilv., Mold.) Tranz. (Cu privire la rufe și la vase) A clăti1. Safta începuse a scoate rufele din cazan și a le duce să le clătărească în apă limpede. SLAVICI, V. P. 11. Oi clătări plosca bine și-oi umple-o cu apă proaspătă, ca să avem la drum. CREANGĂ, P. 204.
!clătărí (a) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. clătăréște, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 să clătăreáscă
clătărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clătărésc, imperf. 3 sg. clătăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. clătăreáscă
CLĂTĂRÍ vb. v. agita, clăti, clătina, limpezi, zgudui, scutura.
clătărì v. Mold. a clăti de repețite ori: oiu clătări plosca bine CR. [Frecventativ din clăti].
clătărésc v. tr. (dintr’o formă slavă rămasă în sîrb. klatariti se, a rătăci). Nord. Clătesc (un vas) cu apă.
clătări vb. v. AGITA. CLĂTI. CLĂTINA. LIMPEZI. ZGUDUI. SCUTURA.

clătări dex

Intrare: clătări
clătări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a