clăpăí [At: HEM 2525 / V: clep~ / Pzi: ~ésc / E: clap + -ăi] 1-3 vi A clămpăni (1-3). 4 vti (Fig; d. oameni) A vorbi repede (și neclar).

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). – Clap + suf. -ăi.

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clămpăni. ♦ Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi repede (și neclar). – Clap + suf. -ăi.

CLĂPĂÍ, clăpăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A produce zgomotul exprimat prin onomatopeea «clap». Berzele clăpăiesc. ▭ Am două lemne: toată ziua clăpăiesc (Melița). GOROVEI, C. 226. ♦ Tranz. Fig. (Despre persoane) A spune (ceva) repede, ca un clăpăit. Ea clăpăi pe nerăsuflate o fabulă, fără să priceapă boabă. CARAGIALE, S. 9.

clăpăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiésc, imperf. 3 sg. clăpăiá; conj. prez. 3 să clăpăiáscă

clăpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăpăiésc, imperf. 3 sg. clăpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăiáscă