clănțănitură definitie

8 definiții pentru clănțănitură

clănțănitúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
CLĂNȚĂNITÚRĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.
clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
clănțănitúră s. f., g.-d. art. clănțănitúrii; pl. clănțănitúri
CLĂNȚĂNITÚRĂ s. v. clănțănit.
CLĂNȚĂNITU s. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)

clănțănitură dex

Intrare: clănțănitură
clănțănitură substantiv feminin