clănțăi definitie

2 intrări

17 definiții pentru clănțăi

clănțăí vi [At: DOSOFTEI, V. S. II, 61 / V: clân~ / Pzi: clắnțăi / E: clanț + -ăi] A clănțăni.
clănțắu sm [At: PONTBRIANT, D. / V: clen~ / Pl: ~ắi / E: clanță + -ău] 1 Flecar. 2 (Înv; prt) Avocat. 3 (Înv; prt) Funcționar.
CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.
CLĂNȚẮU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe un ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ăi.
CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.
CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ău.
CLĂNȚĂÍ vb. IV v. clănțăni.
CLĂNȚẮU, clănțăi, s. m. Om rău de gură, care vorbește mult (de obicei pe un ton agresiv). Văd că ești clănțău și te ții cu nasul pe sus. SADOVEANU, N. F. 91. ♦ Poreclă dată în trecut avocaților și politicienilor.
clănțăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 să clănțăiáscă
clănțắu s. m., art. clănțắul; pl. clănțắi, art. clănțắii
clănțăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clănțăiáscă
clănțău s. m., art. clănțăul; pl. clănțăi, art. clănțăii
CLĂNȚĂU s., adj. v. flecar.
CLĂNȚĂU ~i m. Persoană vorbăreață și agresivă. /clanț + suf. ~ău
clănțắŭ m. (d. clănțănesc). Iron. Avocat prost.
CLĂNȚĂU s., adj. flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~!)
clănțău, clănțăi s. m. 1. denunțător, informator. 2. om care vorbește mult, adesea pe un ton violent și agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist.

clănțăi dex

Intrare: clănțăi
clănțăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
clănțăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: clănțău
clănțău substantiv masculin