clăit definitie

2 intrări

11 definiții pentru clăit

clăí vi [At: I. CR. IV, 100 / V: in~ / Pzi: ~ésc / E: claie] (Reg) A face clăi.
clăít sn [At: DA ms / P: clă-it / Pl: ~uri / E: clăi] Clăire.
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.
CLĂÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a clăi. – V. clăi.
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.
CLĂÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a clăi. – V. clăi.
CLĂÍ, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face clăi. Noi trecem Și ne ducem... Să clăim. Să căpițim, C-am auzit Ș-am simțit Că-s oarzele coapte, Grînele-n lapte. TEODORESCU, P. P. 392.
clăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiésc, imperf. 3 sg. clăiá; conj. prez. 3 să clăiáscă
clăít (reg.) s. n.
clăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiésc, imperf. 3 sg. clăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăiáscă
clăít s. n.

clăit dex

Intrare: clăi
clăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: clăit
clăit substantiv neutru (numai) singular