clăiță definitie

9 definiții pentru clăiță

clăíță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: claie + -iță] 1-2 Clăișoară (1-2).
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. Își priveau tăcuți clăițele de fin, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, P. S. 28. Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP.
clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe
clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe
CLĂÍȚĂ s. v. jumătate.
clăíță f., pl. e (d. claĭe). Claĭe mică.
clăiță s. v. JUMĂTATE.

clăiță dex

Intrare: clăiță
clăiță substantiv feminin