clăcui definitie

11 definiții pentru clăcui

clăcuí vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ésc / E: clacă] A clăcăși.
CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.
CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.
CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A clăcăși. [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35.
clăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 să clăcuiáscă
clăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcuiáscă
CLĂCUÍ vb. v. clăcăși.
clăcuí v. a fi clăcaș.
clăcui vb. v. CLĂCĂȘI.
clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – (reg.) A munci în clacă, fără plată (Memoria, 2004); clăcăși. – Din clacă + suf. -ui (DER, DEX, MDA).
clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui.

clăcui dex

Intrare: clăcui
clăcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a