cizela definitie

16 definiții pentru cizela

cizelá [At: BUL. COM. IST. I, 89 / Pzi: ~léz / E: fr ciseler] 1-2 vt A finisa (sau a ornamenta) (cu dalta) un obiect (de metal). 3 vt (Fig) A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări literare sau științifice. 4-5 vtr (Fig) A face să capete (sau a căpăta) deprinderi civilizate, cultură etc.
CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.
CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.
CIZELÁ, cizelez, vb. I. Tranz. A prelucra un obiect (mai ales de metal) în mod minuțios, pentru a-i da forma sau aspectul dorit; a șlefui. Străvechea mea argintărie, cu-atîta artă cizelată De rafinatul Benvenuto, sclipea pe masă înșirată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 81. Pe canal, trei poduri strimte ca trei arcuri se întind; A lor margini, cizelate în șiraguri de inele, Poartă zmei cu ochi fantastici cari noaptea se aprind. ALECSANDRI, P. III 87. ◊ Fig. Versurile lui Vlahuță sînt cizelate frumos. GHEREA, ST. CR. I 247.
cizelá (a ~) vb., ind. prez. 3 cizeleáză
cizelá vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. și pl. cizeleáză
CIZELÁ vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. v. stiliza.
CIZELÁ vb. v. civiliza, cultiva, rafina, stila.
CIZELÁ vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (Fig.) A șlefui; a împodobi, a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].
CIZELÁ vb. tr. 1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta. 2. (fig.) a șlefui; a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). (< fr. ciseler)
A CIZELÁ ~éz tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condițiile dorite, perfecționând prin anume operații; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a șlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler
A SE CIZELÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler
cizelà v. 1. a lucra cu dalta, a scobi; 2. a săpa figuri în metale.
*cizeléz v. tr. (fr. ciseler, d. cisel, ciseau, daltă). Dăltuĭesc, sculptez, gravez, sap (metalele prețioase).
CIZELA vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. a stiliza, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a șlefui. (~ un text literar.)
cizela vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. RAFINA. STILA.

cizela dex

Intrare: cizela
cizela verb grupa I conjugarea a II-a