civit definitie

11 definiții pentru civit

civít, ~ă [At: TARIF (1792), ap. ȘIO / V: (înv) țevít / E: tc çivit] (Înv) 1 sms Indigo. 2 sn Culoarea indigo. 3 a Albastru-închis.
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Munt.) Albastru-închis; vînăt. Parcă-l văd, c-o mînă în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODOBESCU, S. A. 442.
civít (pop.) adj. m., pl. civíți; f. civítă, pl. civíte
civít adj. m., pl. civíți; f. sg. civítă, pl. civíte
CIVÍT adj. v. vânăt.
civít s. m.1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit.
civit a. și n. albastru închis, indigo. [Turc. ČIVIT].
*civít, -ă adj. (turc. čivid, čivit; sîrb. čivit). Rar azĭ. Albastru închis (indigo). S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Haĭnă albastră închisă. – Azĭ e înlocuit pin barbarizmu fr. bleu marin, pron. bleomarén!
civit adj. v. VÎNĂT.

civit dex

Intrare: civit
civit adjectiv