civic definitie

13 definiții pentru civic

cívic, ~ă a [At: GHICA, S. 54 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr civique, lat civicus] Cetățenesc.
CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.
CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.
CÍVIC, -Ă, civici, -e, adj. Care este propriu cetățeanului (considerat ca membru conștient al societății); cetățenesc. Educație civică. ▭ Femeia sovietică înainte de orice are simțul civic. SAHIA, U.R.S.S. 121. ◊ Gardă civică v. gardă.
cívic adj. m., pl. cívici; f. cívică, pl. cívice
cívic adj. m., pl. cívici; f. sg. cívică, pl. cívice
CÍVIC adj. v. cetățenesc.
CÍVIC, -Ă adj. Propriu cetățeanului; cetățenesc. ♦ (Fig.) Patriotic. [< lat. civicus, cf. fr. civique].
CÍVIC, -Ă adj. propriu cetățeanului; cetățenesc. ◊ (fig.) patriotic. (< fr. civique, lat. civicus)
CÍVIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; cetățenesc. Conștiință ~că. Educație ~că. /<fr. civique, lat. civicus
civic a. cetățenesc: datorii, virtuți civice: coroană civică, cunună de stejar dată, la Romani, celui ce scăpa viața unui cetățean.
*cívic, -ă adj. (lat. civicus). Cetățenesc: virtuțĭ civice. Drepturĭ civice, pe care legea le dă cetățenilor. Coroană civică, cunună de frunze de stejar pe care Romaniĭ o dădeaŭ celuĭ ce salvase în războĭ vĭața unuĭ cetățean roman.
CIVIC adj. cetățenesc, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~.)

civic dex

Intrare: civic
civic adjectiv