Definiția cu ID-ul 571219:
1) cĭúruĭ și
-ĭésc v. tr. (d. cĭur). Găuresc ca cĭuru (cu multe găurĭ): gloanțele ĭ-aŭ cĭuruit mantaŭa. Munt. Vest. Cern pin cĭur, vorbind de grîne: puse să cĭuruĭască marfa (CL. 1910, 697).
Ciurui dex online | sinonim
Ciurui definitie