ciurlan definitie

10 definiții pentru ciurlan

ciurlán sm [At: H I, 187 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). 2 (Șip) Săricică (Salsola kali). 3 Săricică (Salsola soda). 4 (Îc) ~ alb Plantă din familia cruciferelor (Rapistrum perenne). 5 (Îc) ~ de câmp Cornuți (Xanthium strumarim).
CIURLÁN, ciurlani, s. m. Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). – Et. nec.
CIURLÁN, ciurlani, s. m. Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). – Et. nec.
CIURLÁN, ciurlani, s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Săricică. Femeia se alătură iar de tovarășul ei, pîndind împrejurimile, o roată de lăstari, un șirag de ciurlani. SADOVEANU, P. M. 198.
ciurlán s. m., pl. ciurláni
ciurlán s. m., pl. ciurláni
CIURLÁN s. (BOT.; Salsola kali) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.
CIURLÁN ~i m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu frunze mărunte, lungite, terminate cu un spin la vârf; săricică. /Orig. nec.
cĭurlán m. (cp. cu cĭurlez și cu sîrb. čuriti, a fuma). Munt. Mold. O plantă ghimpoasă care, după ce se usucă, se desprinde și se rostogolește de vînt. Țăraniĭ o fac grămezĭ și o ard în loc de lemn. Se zice că uniĭ o fumează în lulea. – Se numește și corlan (Bas. nord), tîrtan și vălătuc. La Panțu tîrtan, o plantă cruciferă (crampe tatarica). Asta să fie?
CIURLAN s. (BOT.; Salsola kali) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, tîrtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.

ciurlan dex

Intrare: ciurlan
ciurlan substantiv masculin